Lasă un comentariu

Dacă acesta ar fi un jurnal…

Aş scrie tot felul de nimicuri în el. Chestii care nu ar fi de folos nimănui, poate, dar eu m-aş elibera de gânduri şi m-ar cunoşte lumea mai bine.. Sau cei care nu mă cunosc deja s-ar recunoaşte în ceea ce scriu sau simt. Poate şi ei gândesc la fel despre anumite lucruri de care se lovesc în propria lor existenţa, sau poate ar crede că ceea ce am experimentat eu le-ar putea fi vreodată de folos…

Zilele trecute am rămas fără net, fără cablu, fără telefon fix. Crezând că am deja prea multe căi de a comunica şi de a afla ştirile, nu am achiziţionat un nou aparat de radio. Pe cel vechi, care stătea cuminte la fereastra de la bucătărie mi l-a aranjat motanul vecinilor care, curios din fire, a vrut să-mi viziteze casa nepoftit. Atunci m-am trezit şi cu câteva ghivece răsturnate, dar, dacă n-am povestit la timp acea întâmplare, acum şi-a pierdut „esenţa”…

Să ne întoarcem.. Eram fără cablu, fără net, fără radio, fără telefon fix, fără zăpadă la fereastră – ca să pot fi mai ingaduitoare cu cei de la firma de „mijloace de comunicare” -.

M-am bucurat că am telefon mobil şi că nu-s total ruptă de civilizaţie. Am sunat la cei care imi asigură „contactul cu lumea”.

„Bine aţi venit la …. , departamentul de relaţii cu clienţii. Pentru o mai bună colaborare, acest apel va fi  înregistrat, continuarea convorbirii reprezinţă acceptul dumneavoastră, dacă mai aveţi reclamaţii sau sesizări vă rugăm să ne contactaţi prin e-mail sau fax.” . Urmează o pauză muzicală, două sau trei întreruperi pentru: ” Ne cerem scuze, dar toti operatorii noştri sunt ocupati momentan, vă rugăm aşteptaţi ca să puteţi fi cât mai curând contactat” şi în sfârşit mi se răspunde şi mi se recomandă să stau acasă in următoarele 48 de ore pentru a se remedia problema. După vreo oră sun să le spun că şi vecinii au acelaşi „necaz”, vocea-mi confirmă – după ce am trecut peste aceeaşi proceduri şi am ascultat aceleaşi monologuri –  că vor trimite o echipă ” în cel mai scurt timp”. După alte două ore sun să le spun ca am constat că nici o echipă nu a venit. Iar „convorbirea” va fi inregistrată şî iar ar trebui să-i contactez prin e-mail … Aici mi-a sărit ţandăra.. Cel mai scurt timp la ei a insemnat deja trei ore, orice nemulţumire trebuia comunicată prin e-mail, deci niciodată dacă eu am rămas fără conexiune la internet – e chiar ilară disponibilitatea lor pentru reclamatii, întrerup net-ul şi tonul la telefonia fixă, apoi spun că pot fi contactaţi  la ” numerele de telefon 0… , prin e-mail sau fax” -.

Am ameninţat că anunţ Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, că cele 48 de ore în care nu voi beneficia de serviciile lor doresc să-mi fie scutite de la plată şi … după jumătate de oră îmi părea rău ca am fost atât de rea.. Iar după 20 de minute de regrete am constatat că se lucrează.

Întrebări fireşti în astefel de situaţii: numai ameninţati îşi respectă obligatiile stipulate în contract? Aş fi avut toata întelegerea acum căteva zile când troienele erau uriaşe, dar acum? Dacă nu aveam telefon mobil cum i-aş fi putut contacta?

Răspunsul: „Trăim în România!” nu-mi convine. Vreau să se schimbe ceva!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: